Pe langa mai cunoscutele gari de Sud (prima gara construita in localitate) si de Vest, orasului Ploiesti dispune si de altele precum Triaj, de Est si cea de Nord. Aceasta din urma este cea mai veche constructie de acest gen din oras, de fapt chiar singura ridicata in perioada monarhiei si care mai exista in prezent.
Dezvoltarea comerciala si industriala a judetului Prahova a atras dupa sine nevoia dezvoltarii cailor ferate pentru transportul de calatori si de marfa. Inca de la finalul secolului XIX apar proiecte ale CFR-ului de realizare a unei Ploiesti - Valenii de Munte, dar niciunul nu se materializeaza. In cele din urma, autoritatile judetene hotarasc sa preia proiectul si sa realizeze o cale ferata privata, care sa plece din Ploiesti, urmand sa treaca prin Blejoi, Scaeni, Lipanesti, Magurele, Scaiosi si avand cap de linie Valenii de Munte. Lucrarile incep in 1904, iar pe 1 ianuarie 1908 cei 33 de kilometri si garile aferente sunt inaugurate, exploatarea lor fiind pusa in sluja nou-infiintatei societati Caile Ferate Ploiesti Valeni (CFPV).
Astfel a aparut nevoia unei gari de nord in Ploiesti, lucrarea fiind incredintata arhitectului italian Bernaducci, care va realiza un imobil solid, cu aspect monumental, avand fatada din piatra si caramida. Initial, cladirea era mult mai mica decat in prezent, avand un singur corp central.
Gara in 1913
Tot Bernaducci a realizat cu aceasta ocazie si gara din Valenii de Munte, care semana foarte mult cu cea de nord din Ploiesti. Din pacate, la cutremurul din 1977, gara din Valenii de Munte a fost afectata si demolata ulterior.
Gara din Valenii de Munte (azi disparuta), asemanatoare cu aspectul initial al Garii de Nord din Ploiesti
Locul pe care a fost ridicata Gara de Nord fusese cimitirul bulgarilor (ei isi spuneau ”sarbi”, de teama otomanilor - despre comunitatea bulgareasca va fi un articol separat) din 1830 (anul in care s-au venit bulgarii la marginea orasului), dar probabil dupa 1838 o data cu stabilirea lor in mahalele Ploiestilor, numarul celor ingropati aici a scazut. Deja la 1900 nu se mai cunosteau locurile de veci, iar gasirea osemintelor a fost o surpriza pentru constructori. Chiar si in prezent, sub asfaltul din jur, este foarte probabil sa mai fie schelete ale bulgarilor venit in urma cu aproape 2 secole in oras. In urma cu 2-3 ani, cand s-au facut lucrari de amenajare pentru podul din fata garii, au fost gasite oase din vechiul cimitir.
Cladirea Garii de Nord a suferit, se pare, doua extinderi succesive in perioada interbelica. Prima data s-au construit doua aripi, proportionale cu corpul initial al cladirii. In noile parti ale cladirii urmau sa fie apartamente pentru personalul garii.
Cladirea, in timpul primei extinderi...
...si la final
A urmat apoi o extindere a aripilor, imobilul avand in 1937 aspectul din prezent.
Gara si Piata din fata sa, in 1937
In jur au inceput sa apara diferite cladiri administrative, dar si case ale muncitorilor CFR, un exemplu in acest sens fiind strada Poienitei, din apropiere.
Fatada garii, aspectul actual
Probabil ca in timpul extinderilor, sub cladire s-au facut unele amenajari. Vorbind cu cineva care cunoaste cladirea, am aflat ca sub pamant se mai afla inca 2 sau 3 nivele care servesc drept adapost antiaerian. De asemenea, din adapost ar porni un tunel (chiar din centrul garii, pe sub usa principala) care merge perpendicular pe liniile de cale ferata si iese intr-un deal de langa Rafinaria Vega.
Un felinar vechi de la intrarea in gara
O data cu acapararea puterii de catre comunisti, in zona s-au petrecut evenimente interesante. Una din primele masuri represive luate de regimul pro-sovietic al lui Petru Groza a fost interzicerea a peste 8000 de carti considerate ”dusmanoase” de noii lideri politici. O persoana care sta in zona imi povestea cum in 1947 comunistii au descarcat in piata din fata garii cateva sute de carti interzise si le-au ars. Schimbarile nu s-au oprit aici: calea ferata a fost nationalizata, iar CFPV a fost desfiintata, toate bunurile trecand in exploatarea statului.
Vechea piata a garii, locul unde au fost arse cartile interzise de comunisti
Gara a continuat sa fie intens folosita pana la inceputul anilor 90, cand traficul a fost preluat de cele doua gari principale: cea de Sud si cea de Vest. In prezent, cladirea de certa importanta istorica se afla intr-o stare relativ buna de conservare, insa de cativa ani nu mai are curent electric, iar singurul tren care mai circula este personalul Ploiesti - Maneciu care trece doar de 4 ori prin vechea statie.
Gara de Nord in prezent
Astfel, Gara de Nord din Ploiesti, dupa ce a trecut cu bine de bombardamentele din 1944 (lucru norocos, mai ales ca se afla langa Rafinaria Vega) si de cutremurele din 1940 si 1977 (acesta din urma i-a lasat totusi unele urme), pare astazi sa fie uitata, nemafiind un simbol al orasului.
Surse: Memoria Zidurilor, Dorin Stanescu - Evolutia cailor ferate in regiunea Prahova
