Quantcast
Channel: Istoria orașului Ploiesti
Viewing all 56 articles
Browse latest View live

Tur istoric - La pas prin trecutul Ploiestilor - 21 aprilie 2013

$
0
0



Dragi cititori,

Am placerea de a va invita duminica, 21 aprilie, la primul tur istoric din acest an organizat in cadrul proiectului RepublicaPloiesti.net. Mergand "la pas prin trecutul Ploiestilor" va propun o plimbare de aproximativ 2 ore prin centrul orasului, in zonele care isi pastreaza patrimoniul arhitectural, dar si in cele care au fost radical schimbate de sistematizarea din perioada comunista, urmarind ramasitele unei actiuni care a remodelat brutal aceasta localitate. Vom discuta despre cum a devenit orasul nostru principalul centru urban din regiune si cum s-a modificat aspectul Ploiestilor de-a lungul deceniilor.

Vom afla de asemenea cum si-au imaginat autoritatile din alte vremuri Ploiestii viitorului si cum ar fi trebuit sa arate orasul in functie de epoca. Vom vorbi despre politicienii de acum un secol si chiar mai bine, dar nu vom ocoli nici micile experiente si anecdote personale din momentele de dificultate a localitatii.

Vremea se anunta buna - soare cu cativa nori si probabilitate minima de a ploua. Copacii inca nu au inflorit pe deplin, asa ca avem ocazia de a admira in detaliu casele vechi (unele chiar si de aproape doua secole) ce se pastreaza in centrul orasului.

Intalnirea va avea loc la ora 12:00, in fata casei Radu Stanian (fosta Casa a Casatoriilor). Turul costa 15 ron / persoana. Dupa tur, putem ramane la o cafea pentru mai multe discutii.

Pentru rezervari: mail la lucianflorin.vasile@gmail.com ori in sectiunea de comentarii a event-ului de pe facebook - https://www.facebook.com/events/594555487230248/

Evenimente viitoare (aprilie)

$
0
0
In perioada urmatoare vo avea loc cateva evenimente legate de Ploiesti pe care vi le recomand:

Lansarea cartii "Pluviografii. O istorie a culturii romane de la Ploiesti" a profesorului Dan Gulea


Joi, 25 aprilie va avea loc lansarea cartilor "Pluviografii. O istorie a culturii romane de la Ploiesti" (nominalizata la Gala Industriei de Carte 2013) si "I.L. Caragiale, Titirca. Sotirescu & Cia" semnate de profesorul Dan Gulea. Evenimentul va avea loc de la ora 16:00 la Sala de Festivitati de la Colegiul National "Mihai Viteazul" Ploiesti, dar si de la ora 18:00 la amfiteatrul AP-9 al Universtatii de Petrol-Gaze Ploiesti. Ambele carti au aparut la Editura Paralela 45 in 2012.

De ce am pus ca titlul numai "Pluviografii" daca este o dubla lansare de carte? Pentru ca, in opinia mea, aceasta carte este probabil cel mai bun volum cu si despre Ploiesti aparut in ultimii 23 de ani. Solid documentata si foarte bine scrisa, cartea profesorului Dan Gulea este o carte in rezonanta cu timpul sau. Modul in care sunt analizate miturile ploiestenilor, simbolurile orasului, istoria sa este unul critic, dar deloc lipsit de savoare. Trecerea prin evolutia Ploiestilor ofera cititorului un excelent mod de a intelege ce inseamna acest oras si cum  fost vazut, simtit si trait in diferite epoci. "Pluviografii" se va instala fara indoiala ca una din cartile obligatorii pentru o descoperire a Ploiestilor, indiferent din ce perspectiva.

Tururi istorice "La pas prin trecutul Ploiestilor"



Din aprilie reiau tururile istorice prin orasul Ploiesti. Duminica, pe 21 aprilie, va fi primul tur. Datorita interesului ridicat, locurile pentru acest prim eveniment au fost deja rezervate si am cautat si stabilit noi date pentru tururi:


  • 27 aprilie, de la ora 14:00
si
  • mai - va fi anuntat in curand

Saptamana viitoare voi pune si linkuri catre event-urile de Facebook. Pentru ca am primit intrebari in acest sens: se pot face si tururi la cerere, dar in acest caz va rog sa ma contactati pe mail: lucianflorin.vasile@gmail.com .

Anul acesta va fi oferit si un al doilea traseu urban, iar anuntul va fi facut in mai/iunie.

In "Dialog 100%" despre Ploiestiul vechi

$
0
0
Pe 21 mai 2013 am fost invitatul lui Claudius Dociu (căruia îi mulțumesc) în cadrul emisiunii ”Dialog 100%” de la Wyl TV. Am discutat despre vechiul Ploiesti, ce s-a schimbat, ce am pierdut, ce mai avem si... multe altele. Vizionare plăcută!

Descopera Ploiestiul - tururi istorice

$
0
0
Din septembrie 2012, în cadrul proiectului RepublicaPloiesti.net, organizam tururi istorice in orasul Ploiesti. Aceste evenimente sunt adresate oricarei persoane interesata sa afle cum arata orasul cu decenii sau secole in urma, cum s-a schimbat, dar și cum ar fi trebuit sa se transforme, precum si de ceea ce se mai pastreza din orasul vechi. Ne dorim ca prin aceasta initiativa sa aratam frumusetea ascunsa a unui oras care pare sa nu aiba foarte multe de oferit.

Tururile sunt o combinatie intre evenimentele istorice si experientele personale, o imbinare intre general si particular. Micile anecdote, barfele de altadata se impletesc cu evenimentele majore care au marcat existenta ploiestenilor si a Ploiestiului. Explicatiilor vor fi insotite de poze de epoca, o parte din ele fiind fotografii originale din perioada interbelica (anii de maxima dezvoltare a orasului), dar si carti postale vechi de aproape sau chiar mai mult de un secol.

In general, tururile dureaza aproximativ doua ore, iar discutiile pot fi continuate ulterior la o cafenea sau o terasa din apropiere, unde pot fi rasfoite albume de epoca, reviste vechi sau carti recente.

Momentan exista un singur traseu (”La pas prin trecutul Ploiestilor”) in care descoperim centrul orasului si antiteza dintre vechi si nou pe care o pastreaza. Este o trecere sumara prin istoria orasului Ploiesti, prin fiecare etapa si moment istoric important. In viitorul apropiat, vom anunta si alte trasee urbane.

Aceste tururi istorice se organizeaza la date fixe (anuntate pe site si pe facebook), dar se pot realiza si la cerere, atat in limba romana, cat si in limba engleza. 

Pentru intrebari, programari sau inscrieri: mail la lucianflorin.vasile@gmail.com

Programul perioadei urmatoare:

Un alt caz

$
0
0
Lucrând la un articol pentru site, am descoperit ceva. Fără prea multe detalii, puteți compara:

Articolul publicat pe RepublicaPloiesti.net în septembrie 2010: http://www.republicaploiesti.net/2010/09/o-plimbare-pe-bulevard-i.html

Articolul publicat sub semnătura lui Alex Policală în ”Telegrama” pe 12 februarie 2013: http://www.telegrama.ro/reportaj/item/5374-scoala-petru-si-pavel-ploiesti-–-o-institutie-doua-monumente

Mai exact:

  • versiunea mea:

 In 1898monumentalul palat este finalizat, iar institutia se muta din fostul sediu (actualul Muzeu de Istorie) in localul de pe Bulevard. Imobilul era un motiv de mandrie pentru ploiesteni, avand o fatada bogat decorata, cu muzeu si biblioteca la etajdoua aripi (doar cea de nord mai exista azi) si unamfiteatru luxos in spatele corpului central.

  • versiunea lui Alex Policală:
În 1898, după numai trei ani, un palat monumental a fost realizat, după planurile arhitectului Toma Dobrescu, iar instituţia şcolară se muta din fostul sediu (actualul Muzeu de Istorie) în clădirea de pe Bulevard. Clădirea avea o faţadă frumos decorată cu muzeu şi bibliotecă la etaj care constituia motiv de mare mândrie pentru ploieşteni, având o faţadă bogat decorată, cu muzeu şi bibliotecă la etaj, două aripi (doar cea de nord mai există azi) şi un amfiteatru monumental în spatele corpului central.

  • versiunea mea (2): 
In 1944, pe 5 iunie, la ora 8:52 de dimineata s-a dat alarma aeriana, iar la 10:32, cand sirenele au tacut,palatul liceului era o ruina. Fatada a fost 90% distrusa, din aripa de sud au ramas 2 sali, iar aripa de nord si amfiteatrul au scapat neatinse. Dupa 23 august, bombardamentele s-au incheiat, dar blestemul a continuat. Intr-o noapte din noiembrie 1944amfiteatrul a luat foc si nu a mai ramas nimic din el. 


  • versiunea lui Alex Policală (2):
Ziua de 5 iunie 1944 a fost una fatală pentru clădirea liceului. În dimineaţa zilei respective, bombardierele americane şi-au aruncat încărcătura oraşului. Câteva bombe au atins clădirea, punânând-o la pământ. Faţada era distrusă, doar aripa sudică scăpând neatinsă. Per ansamblu a avut de suferit 60% din clădirea liceului, dar mai ales Sala de Festivităţi şi frumoasa faţadă străjuită de cei doi Sfinţi, patronii Liceului cu doi lei în mărime naturală.  
Un incendiu produs în toamna aceluiaşi an a mistuit şi ce mai rămăsese.

Întâmplarea face ca informația referitoare la incendiu să fie doar parțial corectă. De fapt evenimentul a avut loc în ianuarie 1947. Găsisem această mențiune în dosarele din arhivele ploieștene pe care le-am studiat, dar când am scris articolul mi-am adus aminte greșit data. De aici, informația a fost ”preluată”.

În plus, poza pare să fie aceeași cu cea pe care am folosit-o eu în articol, fiind însă crop-uită (urmele din stânga-sus). Alte pasaje sunt preluate din articolul de pe Wikipedia.

Apreciez interesul pentru istoria locală, dar nu apreciez gestul. Ca să fie clar, definiția este aici.

Casa Luca Elefterescu - Muzeul Ceasului

$
0
0

”Muzeul Ceasului” din Ploiești, unica instituție de acest fel din țară, se află în centrul orașului într-un imobil declarat monument istoric. Timpul se scurge lent între pereții săi, în sunetul mecanismelor vechi de sute de ani și al melodiilor ce se aud la ore fixe din bătrânele orologii. Nimic nu mai aduce aminte de dinamismul și de tumultul vremurilor în care această casă a avut alți proprietari.


Odată cu trasarea sa între 1872 – 1883, având rolul de a lega Gara de Sud de centrul orașului, Bulevardului Independenței a devenit spațiul urban unde elita locală dorea să își construiască noi reședințe. Una dintre casele ce atrag atenția este cea în stil neo-gotic ridicată de Luca Elefterescu, liderul conservatorilor prahoveni, fost deputat și prefect al județului. Data construcției și numele celui ce a realizat planurile clădirii sunt incerte, cel mai probabil fiind opera unui arhitect sas din zona Brașovului din penultima decadă a secolului XIX. 

Casa doctorului Cloaje (stânga) și casa Elefterescu (dreapta) - două dintre simbolurile arhitecturii ploieștene de sfârșit de secol XIX

Comentariul original al pozei: ”Luca Elefterescu, fost deputat, fost prefect (1905 - 1906) cu familia sa”

Despre familia Elefterescu se păstrează puține informații. În monografia din 1937, Mihail Sevastos amintea că Luca Elefterescu nu era ploieștean la origine, fără a indica de unde venea. Licențiat în drept, a fost avocat și prim-procuror în Ploiești. A ieșit din barou și s-a înscris în Partidul Conservator, ajungând președintele organizației prahovene. S-a remarcat în poziția de prefect de Prahova pe a avut-o mai mulți ani, notabill fiind și faptul că a fost deputat în 1914. De numele său se leagă construirea Palatului de Justiție (astăzi Palatul Culturii) și linia Ploiești - Vălenii de Munte. 

Luca Elefterescu, în uniformă militară, alături de fiul său (probabil Gheorghe) și de una din fiicele sale - 1907

Despre fiul său, Gheorghe Elefterescu, se știu și mai puține lucruri. A absolvit în 1912 secția Modernă a Liceului ”Sfinții Petru și Pavel” din oraș (așadar s-a născut în jur de 1895, poate chiar în această casă), iar mai târziu a avut funcția de ministru, mai exact între 1942 - 1944.

Gheorghe Elefterescu - elev la Liceul ”Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (fotografie realizată probabil în ultimile luni ale lui 1904)

Gheorghe Elefterescu - poză din anii 40

UPDATE: Dorin Stănescu ne oferă câteva informații și despre două (sau cele două) fiice ale lui fostului prefect conservator: Maria și Elena Elefterescu au susținut în 1896 examenele la școala primară de fete numărul 1 din Ploiești, după ce au urmat Institutul Familia.

De casa lui Luca Elefterescu se leagă diferite evenimente culturale locale precum acele jour-fixes, care deveniseră noua modă după 1895. În aceste petreceri ale elitei ploieștene se organizau concerte de cameră și se dansau valsuri la modă în acea epocă. Și tot în salonul mare al acestui imobil s-a desfășurat și primul revelion din Ploiești, la trecere dintre 1903 și 1904. Mobila a fost trasă la perete pentru a se elibera spațiul pentru dans, într-o altă cameră s-a organizat masa, iar în rotonda clădirii a cântat taraful tocmit de Luca Eleftescu.

Rotonda unde a avut loc prima petrecere de revelion din Ploiești

După Primul Război Mondial, urmașii fostului prefect au vândut casa lui Thomas Masterson, un englez venit la Ploiești pentru a lucra în industria petrolului. Ajunsese reprezentat al diferitelor societăți petroliere și director al rafinăriei Unirea. Întâlnirile culturale, petrecerile și concertele de cameră au fost înlocuite cu întâlniri sobre de afaceri. 

Casa Cloaje (stânga), devenită casa Moțoiu, și casa Elefterescu, devenită casa Masterson - 1937

Situația s-a schimbat însă în 1939, din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial. Thomas Masterson era totuși ofițer al Armatei Regale Britanice și astfel a început să pună la cale acțiuni de sabotaj împotriva aprovizionării Germaniei Naziste cu petrol românesc. Întâlnirile conspirative aveau loc în eleganta sa casa, de la intersecția străzilor Ghiță Ionescu și Radu Stanian. 

Ușa originală pe unde au intrat petrecăreții lui Luca Elefterescu, dar și conspiratorii lui Masterson

Venirea la guvernare a Generalului Antonescu și a Mișcării Legionare a înseamnat arestarea străinilor din țările aliate, care lucrau în rafinăriile ploieștene, inclusiv a lui Thomas Masterson. În urma unor înțelegeri diplomatice, aceștia au fost expulzați fără a suferi neplăceri în timpul anchetelor și fără a fi condamnați pentru spionaj ori sabotaj.

Și ce s-a întâmplat cu casa britanicului? A fost pusă la dispoziția lui generalului Alfred Gerstenberg, herr protektorul Ploieștilor între 1942 – 1944. Acesta se afla încă din 1939 la București, ca atașat militar Luftwaffe al Legației Germane. 

Alfred Gerstenberg este primul din stânga

După 15 februarie 1942, Gerstenberg a organizat apărarea antiaeriană a zonei petroliere și, în special, a celor 13 rafinării ploieștene, având sub comanda sa 364 tunuri antiaeriene și 108 avioane de vânătoare. Vechea casă Elefterescu avea să treacă ușor peste cutremurul din 1940 și bombardamentele aliate din 1943-1944, în schimb efemerul său locuitor avea să fie capturat pe 28 august 1944, în timp ce se îndrepta cu toate trupele disponibile spre București, și eliberat din prizonieratul rusesc 11 ani mai târziu.

Alfred Gerstenberg (în stânga), în discuție cu generalul Titus Gârbea (sursă: Wikipedia)

După venirea regimului comunist la putere, imobilul Luca Elefterescu a devenit sediu de diferite instituții – spre exemplu, la sfârșitul lui 1947 Asociația Generală a Inginerilor din România își organiza întrunirile în acest local. Se făceau planuri pentru achiziționarea clădirii și transformarea sa în sediul AGIR, urmând să fie dotat cu bibliotecă, sală de lectură și sală de festivități. De asemenea, o parte a casei urma să fie transformată în cămin pentru a fi pusă la dispoziția ”membrilor dela rafinăriile și șchelele din județ” care trebuiau să stea în Ploiești pentru câteva zile, în interes de serviciu. 

Fereastră spre strada Golești

Latura dinspre strada Nicolae Simache

În 1963, profesorul Nicolae Simache a inaugurat expoziția ”Ceasul de-a lungul vremii” într-un spațiu amenajat în interiorul Palatului Culturii. În anii următori, colecția s-a mărit, iar în urmă insistențelor lui Simache, s-a constituit un muzeu al ceasului care din 1972 funcționează în fosta casa a lui Luca Elefterescu.

Muzeul Ceasului - perioada comunistă

Muzeul Ceasului - perioada comunistă (remarcabil acoperișul verde!)

Bustul lui Nicolae Simache, amplasat în curtea muzeului

Clădirea nu a mai fost renovată de câteva decenii, iar în prezent apa a început să se infiltreze în pereți. În 2011, Consiliul Județean Prahova a aprobat proiectul de restaurare și consolidare a clădirii și, totodată, modernizarea Muzeului Ceasului. O decizie care la prima vedere pare a fi îmbucurătoare, venită să păstreze memoria și să redea eleganța unei clădiri-simbol a orașului Ploiești. Rămâne însă de văzut cum va arăta rezultatul acestor lucrări. De asemenea, să sperăm că patrimoniul muzeului - de care s-au legat unele scandaluri - nu se va diminua și va primi un spațiu adecvat expunerii.

PS: duminică, 6 octombrie, tur istoric în Ploiești. detalii, aici: https://www.facebook.com/events/724367827589903/

Expozitie ”Ploiestiul vechi si nou”

$
0
0


Expoziția ”Ploieștiul vechi și nou” concepută și realizată de Loredana Brătilă, în colaborare cu Lucian Vasile, constituie un pas spre recuperarea unui patrimoniu istoric și arhitectural neglijat din cauza rapidității cu care se desfășoară existența cotidiană. Demersul este unul educativ pentru ploieșteanul de azi, din care va putea afla cine este, în raport cu moștenirea generațiilor trecute.



Plecând de la contrastul dintre trecutul care a supraviețuit tulburărilor istoriei și prezentul pe lângă care trecem zi de zi, perspectiva este una îndreptată către viitorul pe care îl definim fiecare dintre noi, prin grija pe care o acordăm dezvoltării acestui oraș.



Zidul nu are numai o funcție constructivă, de a edifica noi structuri și de a clădi noi realități, dar si de a demarca evoluții urbane în țesutul unui oras. Modul în care sunt așezate cărămizile, forma lor sau compoziția lor reprezintă caracteristici ale unor epoci care se disting prin linii distincte. Fie că vorbim de materialul realizat de meșterii secolului XIX sau de muncitorii din perioada interbelică ori de segmentele prefabricate din ultimele decenii, acestea păstreză în interiorul lor o identitate aparte. Puse una lângă alta, formează un puzzle care definește un oraș și o comunitate care trăiește lângă și în interiorul acestor structuri.


Trecând de zidul care constituie fața unui imobil, individul pătrunde în istoria Ploieștilor, realizându-se o legătură a prezentului cu trecutul care ne oferă individualitatea urbei în care trăim. Puse în antiteza vechi-nou, clădirile sunt în acest mod o lecție de civism, a modului în care percepem si ne asumăm orașul. Cunoscându-i, Ploieștii devin astfel nu doar un spatiu geografic, ci unul afectiv. Fereastra către trecut oferită de Loredana Brătilă este un mijloc de a ne înțelege pe noi înșine, ploieștenii de azi, comparând prezentul cu ceea ce au trăit bunicii și părinții noștri.


Este o invitație de a pune o cărămidă la temelia unui oraș mai bun, pentru generațiile viitoare.
 

Expoziția este deschisă în perioada 7 - 10 noiembrie, la Ploiesti Shopping City, în cadrul târgului de antichități. Vernisajul va avea loc joi, 7 noiembrie, ora 18:30.

La final de an - 2013

$
0
0
Înainte de a trece pragul în 2014, ar fi bine să aruncăm un ochi la ce s-a mai întâmplat pe acest blog în anul care stă să se încheie.

Știu că au fost puține articole, dar făcând retrospectiva, am fost și eu surprins de numărul extrem de redus. Am vorbit despre Ploieștii în timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, plecând de la un set de poze inedite, ne-am oprit pentru o privire de-a lungul istoriei zonei unde azi este Piața Eroilor (rondul de la Catedrală), am mers de-a lungul a ce a fost odată Calea Câmpinii, stradă principală a orașului, plină de case vechi boierești, căzute sub buldozerele sistematizării comuniste, și am prezentat istoria unei case emblematice care găzduiește Muzeul Ceasului. Asta înseamnă un articol la 3 luni, ceea ce, trebuie să recunosc, este foarte puțin.

Totuși, documentarea consumă timp și fiecare articol are în spate o semnificativă cercetare în care am căutat informații despre acele subiecte, am realizat interviuri sau am pus cap la cap pozele. O altă explicație este că în 2013 am reluat colaborarea cu Dilema Veche, unde am publicat o serie de articole (majoritatea sunt accesibile doar abonaților - nu recomand abonarea la această publicație) și oarecum atenția s-a dus înspre acel spațiu. Cu toate că am fi vrut o colaborare de durată cu rubrica ”SOS Provincia”, aceasta s-a încheiat din motive care nu țin de mine sau de acest proiect. Și pentru că tot suntem la aspecte neplăcute, ar fi de semnalat un plagiatși jumătate. Aceste exemple stau lângă un caz mai vechi, cel al plagiatului Danei Mihai. Poate par radical, dar cred că plagiatul este o formă de furt nesancționată de societatea de astăzi și pe care, din păcate, unii o tolerează.

Dar lucrurile nu au fost atât de negre în 2013. Dintre lucrurile bune ale anului care se încheie cred că merită să fie pe primul loc apariția cărții Pluviografii scrisă de profesorul Dan Gulea. ”O istorie a culturii la Ploiești” care ridică stacheta la capitolul ”cărți cu/despre Ploiești”. În primăvară am fost vorbit cu ceva emoții la TEDx Ploiești despre nevoia unei identități urbane având ca studiu de caz Ploieștii, iar în noiembrie, alături de Loredana Brătilă am organizat expoziția ”Ploieștiul vechi și nou”. Proiectul RepublicaPloiesti.net (aici), dar mai ales expoziția (aiciși aici) au beneficiat în 2013 de o reflectare în mass-media locală (multe mulțumiri lui Claudius Dociu).

De fapt, 2013 a fost anul în care proiectul RepublicaPloiesti.net a făcut pasul din online în offline. Am publicat câteva articole, am postat o serie de poze pe contul de facebook, dar accentul poate a căzut pe tururile istorice. Alături de cei care au dorit să participe, am mers, timp de câte două ore, prin trecutul orașului Ploiești, am văzut ce clădiri de patrimoniu au supraviețuit timpurilor și ce am pierdut în diferite perioade. Vă mulțumesc tuturor celor ce ați mers ”la pas prin trecutul Ploieștilor”.

Dar cel mai important aspect al anului 2013 - în opinia mea - a fost înființarea Asociației pentru Educație și Dezvoltare Urbană (AEDU). Din primăvara acestui an, proiectul RepublicaPloiesti.net nu mai este doar o simplă inițiativă online, ci este unul din proiectele acestui ONG. Anul acesta nu am reușit să derulăm vreun proiect atât din lipsa timpului (fiecare mai avem și alte obligații), cât și din cauza blocajelor birocratice. Dar pentru 2014 avem 4 (patru) proiecte pe care vrem să le materializăm, în colaborare cu diferite alte asociații, fundații sau instituții. Mai multe despre fiecare la timpul lor. Ca un mic ”inside”, unul dintre ele este creația prietenilor de la Iubesc Ploieștii. Pe lângă acestea, din primăvară vom relua și tururile istorice în Ploiești.

Cam acesta a fost, pentru noi, 2013. Vă mulțumim tuturor pentru sprijin și vă urăm un an nou cât mai bun și plin de împliniri!

70 de ani de la primul bombardament din 1944

$
0
0


Astăzi se împlinesc 70 de ani de la primul bombardament american din 1944. Au fost 22 de atacuri asupra Ploieștilor, în urma cărora aspectul orașului nostru s-a schimbat pentru totdeauna. O mărturie despre ziua de 5 aprilie 1944 a lăsat profesorul Alexandru Comănescu: 
”Când am ieșit din casă – câteva case învecinate distruse. Centrul ardea. Numai cioburi de geamuri și moloz. A fost ultima zi normală pe care am avut-o în viața mea și în orașul Ploiești. Dimineața, înainte de bombardament, când am ieșit în oraș, magazinele deschise, lumea se ducea la treburi, trăsurile – că erau trăsuri pe vremea aia, nu mașini – circulau în mod normal, zarzavagii cu zarzavaturi, iaurgii cu iarturi, fructarii cu coșurile... Toată viața normală a orașului Ploiești și a României antebelice. După ce s-a terminat bombardamentul ăsta, toate astea au fost terminate pentru totdeauna. Orașul era o ruină... nu mai era nimic normal. Și nici n-a mai fost vreodată ceva normal” (fragment din volumul „Orașul sacrificat”, prima carte care va fi publicată sub egida RepublicaPloiești și AEDU)

Tur istoric - La pas prin trecutul Ploiestilor - 12 aprilie 2014

$
0
0


Dacă până acum tururile istorice aveau loc duminica, vă propun de această dată sâmbătă după-amiază o plimbare prin trecutul Ploieștilor.

Turul istoric va avea loc sâmbătă, 12 aprilie 2014, de la ora 17:00. Punctul de întâlnire va fi fosta Casă a Căsătoriilor de pe Bulevard, urmând ca plimbarea să se încheie după aproximativ două ore în apropierea Palatului Culturii.

La fel ca la edițiile trecute ale turului...”vom vorbi despre cum a apărut această localitate și despre modul în care Ploieștii ar fi putut fi doar o suburbie a Târgșorului sau zonei Bereasca. De asemenea, veți putea afla despre cum, la un moment dat în istorie, s-au mutat toți ploieștenii în București, dar și despre episodul Republicii de la Ploiești.

Nu vom ocoli nici poveștile clădirilor pe lângă care trecem și astăzi. Vom discuta despre primul revelion din oraș, despre liceul construit pe locul unui cimitir, despre afacerile atât de actuale ale politicienilor de demult, precum și despre casa în care a locuit o parte a familiei imperiale ruse.

Pe lângă imaginea de ansamblu, vom aduce în discuție povești personale, anecdote, bârfe din Ploieștii de odinioară și ne vom imagina că suntem în mijlocul unor evenimente istorice importante pe care le-au trăit părinții sau bunicii noștri.

Explicațiile vor fi însoțite de imagini de epocă - fotografii unicat, reproduceri după poze rare, precum și cărți poștale vechi de mai mult de un secol.”

Turul costă 20 de lei, iar pentru rezervări - mail la lucianflorin.vasile@gmail.com sau 0747695809.

Lansarea primei hărți turistice bilingve a orașului Ploiești

$
0
0

Dragi prieteni,

Săptămânile următoare vor fi pline de evenimente, dar păstrăm secretul până când vom avea stabilite toate detaliile :) Până atunci, vă invităm joi, 24 aprilie 2014, ora 12:00, la Palatul Culturii pentru a lua parte la lansarea primei hărți turistice bilingve a Ploieștilor.

A fost ideea și munca grupului „Iubesc Ploieștii”, la care s-au adăugat și contribuții ale unor colaboratori. Rezultatul? Îl veți afla joi, când veți putea intra în posesia hărții :)

Evenimentul va cuprinde și două plimbări urbane: prima va începe la ora 13:00, iar a doua la ora 16:00, în ambele cazuri punctul de plecare este Palatul Culturii.

Vorba cântecului - ne vedem joi!


La pas prin trecutul Ploieștilor - 18 mai 2014

$
0
0


Asociația pentru Educație și Dezvoltare Urbană (AEDU), prin intermediul platformei RepublicaPloiesti.net îi invită pe toți cei pasionați de Ploiești la o nouă plimbare prin trecutul orașului nostru. Evenimentul va avea loc duminică, de la ora 12:00, iar participarea se face pe baza unei rezervări în prealabil.

Turul istoric „La pas prin trecutul Ploieștilor” își propune să prezinte fața mai puțin cunoscută a orașului reprezentată patrimoniul local care a supraviețuit tuturor vitregiilor istoriei și de poveștile din spatele clădirilor pe lângă care trecem adeseori. Vom vorbi despre cum au apărut Ploieștii și despre modul în care această localitate ar fi putut fi doar o suburbie a Târgșorului sau a cartierului Bereasca. De asemenea, veți putea afla cum, la un moment dat în istorie, s-au mutat toți ploieștenii în București, dar și despre celebrul episod al Republicii de la Ploiești.

Nu vom ocoli nici poveștile clădirilor pe lângă care trecem și astăzi. Vom discuta despre primul revelion din oraș, despre liceul construit pe locul unui cimitir, despre afacerile atât de actuale ale politicienilor de demult, precum și despre casa în care a locuit o parte a familiei imperiale ruse. Pe lângă imaginea de ansamblu, vom aduce în discuție povești personale, anecdote, bârfe din Ploieștii de odinioară și ne vom imagina că suntem în mijlocul unor evenimente istorice importante pe care le-au trăit părinții sau bunicii noștri. 

Explicațiile vor fi însoțite de imagini de epocă - fotografii unicat, reproduceri după poze rare, precum și cărți poștale vechi de mai mult de un secol. Turul costă 20 de lei, va începe la ora 12:00 și va dura aproximativ două ore, punctul de plecare fiind fosta Casă a Căsătoriilor de pe Bulevardul Independenței.

Turul istoric „La pas prin trecutul Ploieștilor” se desfășoară din septembrie 2012 și se află la a unsprezecea ediție în limba română. Evenimentul este un produs al platformei de istorie locală RepublicaPloiesti.net aflată sub egida Asociației pentru Educație și Dezvoltare Urbană.

„Orașul sacrificat. Al Doilea Razboi Mondial la Ploiesti” - lansari in Bucuresti si Ploiesti

$
0
0
Dragi prieteni,

A venit momentul să anunțăm și lansarea cărții „Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești”:



Despre raidurile de bombardament ale aviației anglo-americane s-a scris mai ales din perspectivă politico-militară. Arhivele românești păstrează însă și numeroase mărturii despre viața orașelor asupra cărora s-a revărsat furia războiului, despre modul în care gândeau oamenii, despre speranțele, așteptările și temerile lor, dar și despre dezastrul cauzat de atacurile aeriene. Zonă deosebit de importantă datorită rafinăriilor care asigurau aproape o treime din necesarul de carburant al trupelor Germaniei Naziste, orașul Ploiești a fost ținta predilectă a bombardierelor și avioanelor de vânătoare anglo-americane. Dintr-o localitate prosperă a ajuns la finalul războiului o așezare pustie, plină de ruine arse și grămezi de moloz. Volumul surprinde viața cotidiană a orașului lui „ce bei?” și pregătirile pentru război din 1939 și până în august 1944, când ultimile avioane americane au atacat municipiul și rafinăriile din jur.

”Când am ieșit din casă – câteva case învecinate distruse. Centrul ardea. Numai cioburi de geamuri și moloz. A fost ultima zi normală pe care am avut-o în viața mea și în orașul Ploiești. Dimineața, înainte de bombardament, când am ieșit în oraș, magazinele deschise, lumea se ducea la treburi, trăsurile – că erau trăsuri pe vremea aia, nu mașini – circulau în mod normal, zarzavagii cu zarzavaturi, iaurgii cu iaurturi, fructarii cu coșurile... Toată viața normală a orașului Ploiești și a României antebelice. După ce s-a terminat bombardamentul ăsta, toate astea au fost terminate pentru totdeauna. Orașul era o ruină... nu mai era nimic normal. Și nici n-a mai fost vreodată ceva normal.” (Alexandru Comănescu, despre bombardamentul din 5 aprilie 1944)

Cartea poate fi achiziționată on-line, printr-un e-mail la lucianflorin.vasile@gmail.com .

Care este cel mai vechi liceu ploiestean?

$
0
0
Pentru că zilele acestea la Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești se aniversează 150 de existență ai insituției, m-am gândit să abordez această problemă: care este continuatorul primului liceu din orașul nostru și, așadar, cel mai vechi liceu din urbe? Cine a terminat CN „Mihai Viteazul” va spune că LMV-ul, în timp ce absolvenții CNILC vor afirma că este insituția de învățământ de pe strada Gheorghe Doja/Calea Oilor. Fără a mă grăbi la un răspuns, voi coborî puțin în timp pentru a vedea care este fundamentul istoric al acestei discuții.

Primul sediu propriu al Liceul de băieți „Sfinții Petru și Pavel”, astăzi Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova (sursă MuzeulVirtualPloiești)

Până la reforma învățământului de la începutul perioadei comuniste, învățământ era structurat astfel: 4 clase primare, apoi 8 clase de liceu (deci echivalentul de azi al claselor 5-8 de școală primară, plus cei 4 ani de liceu) și, ultimul pas, facultatea (destul de inaccesibilă până în interbelic). Prima instituție publică de învățământ ploieșteană care se era destinată celor care vroiau mai mult de 4 clase primare a apărut în 1864 și a fost Gimnaziul de băieți „Sfinții Petru și Pavel” care apoi avea să devină liceu (cu toate cele 8 clase necesare). Liceul „Sf. Petru și Pavel” a funcționat mai întâi într-un imobil închiriat, iar apoi într-o clădire unde astăzi este clubul sportiv. Primul său sediu a fost inaugurat în 1866, fiind ceea ce astăzi cunoaștem drept Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova. Însă clădirea cu care liceul „Petru și Pavel” s-a identificat timp de jumătate de secol a fost palatul monumental de la Bulevard, ridicat între 1895 - 1898. Imobilul a fost grav afectat de bombardamentele din 1944, când aripa de sud și cea centrală au fost distruse, precum și de un incendiu ulterior, ce a mistuit amfiteatrul. În 1945, din tot palatul mai rămăsese doar aripa de nord (dinspre biserica Sf. Gheorgh), în care a continuat să funcționeze liceul de băieți „Sfinții Petru și Pavel”. Să rămânem pentru moment la 1945.

Palatul de la bulevard al Liceului de băieți „Sfinții Petru și Pavel” - tot ce este surprins în imagine a dispărut în urma bombardamentelor din 1944

La doar 10 ani după apariția primului liceu de băieți, în Ploiești a fost înființat și primul liceu de fete: „Despina Doamna”. Cu timpul, instituția de învățământ și-a clădit un sediu propriu, de care am vorbit mai demult. Clădirea a fost complet distrusă de raidurile aviației americane din aprilie 1944. „Petru și Pavel” și „Despina Doamna” erau văzute drept cele mai bune licee din oraș, având prestigiu, tradiție și vechime. Dar niciunul nu mai avea un local adecvat după terminarea războiului. Singura clădire care putea servi drept local de desfășurare a orelor era palatul Școalei Comerciale de pe Calea Oilor. Așa că în 1945 palatul a devenit gazdă pentru mai multe licee și școli ploieștene, rămase fără local din cauza războiului.

Palatul de pe Calea Oilor, aproape de finalizare - perioada interbelică (sursă: ziarulprahova.ro)

Mai există o problemă: țara se afla în plin proces de comunizare, iar învățământul avea să fie transformat după canoanele ideologice dictate de soviete. O lovită resimțită foarte dur în epocă a fost retragerea denumirilor. „Petru și Pavel” a devenit „Liceul de băieți” nr. 1, iar „Despina Doamna” s-a transformat în Școala medie „A. Toma” sau Liceul nr 2. 

Liceul de la Bulevard

În 1948, fostul „Petru și Pavel” s-a fost mutat cu acte în regulă în clădirea de pe Oilor, iar în ceea ce mai rămăsese din localul de pe bulevard a fost transferată urmașa școlii comerciale, cea pentru care fusese construit localul de pe Oilor (școala aceasta, din cauza transformărilor socialiste, oricum nu mai avea importanța din interbelic). După doi ani, școala de economie a părăsit localul de la bulevard, iar până în 1959 aici a funcționat Școala medie tehnică de petrol (precursor al Liceului de chimie și al UPG-ului) timp în care s-a construit aripa centrală (cea care există și astăzi). S-a pus atunci atunci problema ca fostul liceul de băieți să se mute pe bulevard, numai că s-a opus conducerea, care a preferat să rămână în palatul de pe Calea Oilor. Cine să se mute în clădirea goală? Liceul nr 2, care părăsise de câțiva ani palatul de pe Oilor. 

Școala medie tehnică de petrol - anii 50

Cum regimul comunist a retras vechile denumiri, instituțiile de învățământ au primit nume propagandistice (gen Școala A. Toma) sau fără însemnătate (Liceu nr. 2). A existat o presiune din partea elevilor și a profesorilor să primească un nume cu care dea o anumită personalitate. Așa că din 1952, liceul de pe Oilor s-a numit Ion Luca Caragiale, iar din 1974 cel de pe bulevard a căpătat numele de Mihai Viteazul (prilej cu care s-a construit aripa de sud, dinspre strada Cerceluș).

Clădirea care astăzi este localul Colegiului Național „Ion Luca Caragiale” pe vremea când era utilizat de instituția pentru care fusese creat - Școalele Comerciale - anii 20 (sursă: sănutesuperipeploiesti)

Și pentru că povestea nu este suficient de complicată, s-a mai întâmplat ceva: s-au mixtat clasele. Nu au mai fost clase de băieți și clase de fete, ci s-au amestecat. Corpul profesoral s-a schimbat și el - unii profesori s-au pensionat, unii au fost trimiși în închisorile comuniste sau la Canal, alții au acceptat favorurile noului regim, au apărut profesori noi, cu alte concepții, și așa mai departe.

Problema a explodat după 1989: cine este continuatorul lui „Petru și Pavel” și, implicit, cel mai vechi liceu ploieștean? În primii ani de democrație, LMV-ul a avut inițiativa recuperării acestei moșteniri, dar în final CNILC-ul și-a adjudecat oficial această tradiție. Au fost profesori de la „Mihai Viteazul” care au sprijinit demersul celor de la „Caragiale”. De ce? Pentru că acei profesori au jucat un rol important în adoptarea numelor de „Mihai Viteazul”. Până și placa pusă pe fațada de la bulevard a CNMV-ului, ce amintește că pe acel loc a fost palatul liceului „Sfinții Petru și Pavel” nu s-a montat după lungi eforturi și discuții.

Fațada monumentală a palatului de la bulevard, fotografiată în 1936/1937. A existat după 1990 un proiect de refacere a sa, dar nu toată lumea a fost de acord cu această idee

Bun, deci cine este continuatorul primului liceul ploieștean? Oficial, CNILC. În mediile neoficiale, CNMV-ul își apropie mai mult istoria liceului de băieți decât cea a celui de fete. Dar arhiva liceului de băieți este la CNILC. Totuși, bătrânii absolvenți ai liceului „Petru și Pavel” se simțeau mult mai atașați de CNMV decât de CNILC. Instrumente pe care scrie „Liceul Petru și Pavel Ploești” înca mai sunt prin depozitele CNILC. Cu toate acestea, CNMV-ul utilizează aripa de nord a vechiului palat. Deci?

Degeaba istorici locali de genul lui Paul D. Popescu afirmă că doar tradiția s-a păstrat din tot ceea ce a fost. Eu cred că mai ales tradiția nu s-a păstrat. În fond, ce creează identitatea unei instituții? Sediul? Arhiva? Numele? Nu cred că există un răspuns general valabil. Totuși, eu aș merge pe varianta profesorului Alexandru Comănescu, fost absolvent al liceului „Sfinții Petru și Pavel” care spunea că de fapt, nici CNMV-ul și nici CNILC-ul nu sunt continuatorii liceului pe care dânsul l-a urmat. „Știi de ce?”, îmi spunea, „odată ce comuniștii au retras denumirea, Liceul Petru și Pavel a încetat să mai existe. A fost asasinat.”

PS: pentru că tot vorbim de tradiție. Iată jurământul pe care îl depunea orice profesor al „gymnasiului Sfinții Petru și Pavel” din Ploesci în 1871, iar concluziile le poate trage fiecare:

(click pe poză pentru mărire)

O piață și două busturi

$
0
0
În iunie 2014, domnul inginer Constantin Ilie a pus în discuție publică situația actualei piețe „prof. arh. Toma T. Socolescu”. În mijlocul acesteia se află astăzi bustul lui Constantin Dobrogeanu Gherea, în timp ce bustul lui Socolescu este instalat în fața Halelor Centrale. Propunerea dânsului este ca bustul lui Gherea să fie mutat într-o altă zonă (sugestia domniei sale este peronul Gării de Sud), iar în locul său să fie adus cel al arhitectului.

Marcat cu roșu este perimetrul pieței „prof. arh. Toma T. Socolescu”, încercuit cu alb este bustul lui Gherea, iar evidențiat cu albastru este bustul lui Socolescu. De remarcat prezența catedralei Sf. Ioan (stânga), a Halelor Centrale (centru-sus), și a actualului Palat al Culturii (dreapta-jos) în proximitatea pieței. Toate cele 3 clădiri-simbol ale orașului sunt creații (parțiale sau totale) a lui Toma T. Socolescu

Nu voi face istoricul pieței, fost obor al orașului (pe care însă îl puteți citi în articolul pe care l-am publicat mai demult), însă voi folosi istoria pentru a vedea cum și de ce a ajuns zona centrală în această stare.

Halele Centrale, aproape finalizate, și tarabele oborului, aproape desființate - 1934

La mijlocul anilor 30 vechiul obor dispare și în locul său este amenajat parcul, în forma sa inițială. Parcul face parte din proiectul de sistematizare al orașului, întocmit de Toma T. Socolescu, I. Davidescu și S. Vasilescu. Dar să vedem ce se menționa în acest plan referitor la parc: 
„pentru punerea în valoarea a unor edificii importante s-au prevăzut piețe ornamentale ale căror laturi vor fi supuse unei ordonanțe arhitectonice în armonie cu edificiul principal”.
Așadar, scopul pieței era de a pune în prim-plan clădirile, cu accent pe Halele Centrale, imobilul dominant al spațiului. Astfel se explică și diferența de nivel, parcul fiind puțin sub nivelul străzii, tocmai pentru a amplifica monumentalitatea halelor și, în special, a turnului. Este de observat că atunci când s-a amenajat spațiul, nu au fost plantați copaci, tocmai pentru a nu obstrucționa vizibilitatea către edificiul principal.

Halele Centrale - 1935 (de remarcat diferența de nivel)

Situația s-a schimbat undeva între 1960-1961, în timpul primei mari etape de sistematizare a orașului sub administrație comunistă. Aproape concomitent cu construcția blocurilor P+4 de pe străzile Emile Zola și Griviței (precum și a blocului 7 etaje, dar aici discuția este mai complicată), au fost plantate conifere, pe o mare suprafață a parcului.

Parcul și Halele în 1959 - copacii încă nu apăruseră

Primii copaci par să fie plantați - 1960 sau 1961

Vedere aeriană - 1965

De la mijlocul anilor 60, Halele Centrale deja începeau să fie ascunse de perdeaua de copaci, iar scopul inițial al parcului fusese radical diminuat.

Anii 80

Un alt moment de semnalat este instalarea în mijlocul parcului, în 1980, a bustului lui Constantin Dobrogeanu Gherea, operă a sculptorului N. Kruch, cu ocazia comemorării a 60 de ani de la moartea criticului literar. Care era legătura lui Gherea cu Ploieștii? Acesta a deținuți la final de secol XIX - început de secol XX restaurantul din Gara de Sud, foarte bine cotat și vizitat de numeroase personalități ale epocii. Însă Gherea a fost și un simbol folosit de regimul comunist, pentru a-și căuta rădăcini în viața comunității ploieștene. Născut în Ucraina de astăzi ca Solomon Katz, Gherea era un evreu care din cauza opțiunilor socialiste a intrat în atenția autorităților țariste, fiind și încarcerat în Siberia. Stabilit în România, a devenit unul dintre membrii marcanți ai socialismului românesc, având legături cu lideri bolșevici și menșevici. Fiul său, Alexandru, născut la Ploiești, avea să fie unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România și să sfârșeacă în închisoarea Lublianka din Moscova, în timpul Marii Terori a lui Stalin. Nu este astfel de mirare că bătrânul Dobrogeanu Gherea devenise o figură a istoriei comunismului românesc și care, în plus, era legat de orașul Ploiești.

Bustul lui Constantin Dobrogeanu Gherea

Nasul ciobit al bustului

Memoria lui Toma T. Socolescu a rămas în uitare până în urmă cu câțiva ani, când la eforturile inginerului Constantin Ilie, precum și ale urmașilor marelui arhitect, au avut loc mai multe evenimente (publicarea unui album, dezvelirea unor busturi, montarea unor plăcute pe câteva clădiri ridicate după planurile lui Socolescu, etc). În ianuarie 2011 a fost dezvelit bustul lui Toma T. Socolescu, amplasat într-un mic spațiu aflat în fața Halelor Centrale. În același timp, parcul din față a fost denumit „Piața Prof. Arh. Toma T. Socolescu”.

Amenajări înaintea dezvelirii - 2011

Bustul lui Toma T. Socolescu

Și aici ne întoarcem la propunerea domnului Constantin Ilie: mutarea bustului lui Gherea (sugestia dânsului este în zona Gării de Sud) și în locul său să fie adus bustul lui Socolescu. Sunt total de acord cu această propunere și mi se pare o inițiativă cât se poate de normală. Legătura lui Gherea cu orașul nostru ține de restaurantul Gării de Sudși de acea zonă, astfel că reamplasarea bustului său în acel spațiu ar fi atât o acțiune firească din punct de vedere istoric, cât și șansa unei reabilitări urbanistice a pieței gării. Amplasarea sa actuală, într-o zonă centrală este rezultatul importanței ideologice pe care o avea până în 1989. Astfel, aducerea bustului lui Socolescu în mijlocul parcului ar fi șansa unei reparații istorice și al recuperării unui simbol ploieștean. Nu în ultimul rând, ar fi și corectarea unei situații absurde: în piața Socolescu este bustul lui Gherea, în timp ce bustul lui Socolescu este amplasat în apropiere, dar în afara ei.


La final de an - 2014

$
0
0
Ca la orice sfârșit de an, ne oprim puțin și analizăm ce am făcut în ultimile 12 luni. A fost un an în care am finalizat unele proiecte, am început altele noi, am întâlnit oameni minunați și, poate cel mai important, am căpătat și mai multă încredere în faptul că, împreună, putem găsi acele valori care să ne unească pentru a trăi într-o comunitate mai bună.


Activitatea Asociației pentru Educație și Dezvoltare Urbană (AEDU) s-a concentrat cel mai mult pe principalul său proiect: RepublicaPloiești. Pe blog am publicat doar câteva articole (am evocat împlinirea a 70 de ani de la primul bombardament aliat din 1944, am încercat să vedem care este cel mai vechi liceu din orașși am discutat despre situația busturilor din fața Halelor Centrale). În schimb, pe Facebook am postat mai multe fotografii care au generat discuții foarte interesante. De asemenea, am ajuns la aproape 6000 de pasionați de istoria Ploieștilor, ceea ce ne bucură tare mult și vă mulțumim tuturor pentru interes.

În 2014 am organizat doar două ediții ale turului „La pas prin trecutul Ploieștilor”, dar la anul vrem să îl reluăm cel puțin o dată la două luni, precum și să adăugăm un alt tur cu o altă tematică. Anul care tocmai se încheie a marcat și o premieră în acest sens: primele tururi de limbă engleză pentru turiștii străini.


Fără îndoială, principalul proiect pe care l-am avut în acest an a fost cartea „Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești”. A fost un proiect la care am lucrat aproape 2 ani și care s-a materializat într-o carte de 336 de pagini (dintre care 16 cu fotografii inedite) despre Ploiești între 1939 - 1944 (mai multe detalii despre volum). Pe 30 septembrie a fost lansarea în capitală, la Palatul Suțu, iar câteva zile mai târziu în Ploiești, la Doroftei Pub. În plus, cartea a fost prezentată în cadrul emisiunii „Dialog 100%” cu Claudius Dociu.

Lansare la Palatul Suțu

 Lansarea la Ploiești

În 2014 am continuat colaborarea cu Loredana Brătilăși SMA Studioși a avut loc a doua expoziție din cadrul proiectului „Ploieștiul vechi și nou”, de data aceasta la Muzeul de Artă, de „noaptea muzeelor”. Am participat la cursurile grupelor de fotografie organizate de Sorin Petculescu. O altă colaborare care ne-a bucurat foarte mult a fost cea cu prietenii de la Iubesc Ploieștii ce s-a concretizat în prima hartă turistic bilingvă a orașului, iniativă sprijinită de Fundația Comunitară Prahova.

Afișul expoziției „Ploieștiul vechi și nou”

La cursul foto organizat de Sorin Petculescu

Coperta hărții realizată de IubescPloieștii

Tot în cadrul AEDU am inițiat și alte proiecte care sunt încă la început: tururi istorice ale Bucureștilor, dar și proiecție de film documentar la Ploiești care sperăm noi să aibă continuitate în anul următor.

Proiecția documentarului „În spatele cortinei” - 16 februarie 2014

Dar toate cele de mai sus nu s-ar fi întâmplat fără sprijinul vostru. Vă mulțumim tuturor celor care ne-ați fost alături, prin participarea la tururi și la celelalte evenimente, prin achiziționarea cărții sau prin redirecționarea celor 2% către AEDU. Susținerea pe care ne-ați acordat-o ne-a ajutat să punem în aplicare proiectele avute și vă așteptăm să ne fiți alături și în anul 2015. 

Sărbători fericite tuturor!
Viewing all 56 articles
Browse latest View live